Maria Filipoiu

La Poarta Divinitatii Maria Filipoiu

At the Gate of Divinity. Poems

This book is in Romanian. It is Maria Filipoiu's fifth book.



Aceast? edi?ie a c?r?ii este publicat? special pentru românii din diaspora.
Citi?i c?r?i în limba român?! Ve?i fi mai aproape de cas?, de ?ar?.
Comanda?i cartea de pe site-ul Amazon corespunz?tor ??rii în care locui?i ?i nu ve?i pl?ti transportul interna?ional.



Spicuim din introducerea volumului La poarta Divinit??ii de Maria Filipoiu:



Maria Filipoiu are despre poezie o concep?ie clasicist?, canonic?, uneori chiar didactic?. Ea î?i premediteaz? volumul, pe cicluri, idei, teme, într-o sistematic? destul de sever?. Apoi trateaz? fiecare segment cu o programatic? rigoare. În orice caz, poeta î?i propune o miz? cultural-educativ?, în afara frivolit??ii ?i, dac? nu refuz? de principiu umorul, secven?ele sunt mai degrab? înc?rcate cu gravitate, resim?ind chiar foarte mult, dac? nu povara, în orice caz constrângerile unei datorii, a?a cum o în?elegeau pa?opti?tii, mai târziu poporani?tii, s?m?n?tori?tii etc. Arta ei vrea s? lumineze, nu s? distreze, ideea de entertainment este practic exclus? Trubadur prin labirint sentimental,
Gândul înnoad? idei în n?fram?
?i duce cuvântul pe-al timpului val;
Când spirit la datorie îl cheam?. Artista vrea s? valorifice experien?a la care a ajuns în toamna vie?ii, s? culeag? ceea ce a s?dit, la modul agrest, ?i a cultivat cu grij?. Eternitatea este „prins?" ?i „a?ternut?" ca un pat germinativ pentru gânduri ?i acestea rodesc. S? culeg roade prin a vie?ii toamn?,
În brazda cuvântului s?desc gânduri,
Cu glas ce ra?iunea îmi îndeamn?,
Eternul clipei s?-l a?tern pe rânduri. Ca aspira?ie ?i chiar ca sintax? uneori, poemele programatice ?i artele poetice ale Mariei Filipoiu trimit la Arghezi care î?i dorea cuvântul plug ce fa?a solului o schimb? l?sând în urma lui bel?ug. Depinde, desigur, de cititor, cititorul contemporan, adesea nep?s?tor în fa?a râvnei unor poe?i cu voca?ie de plugari ai înv???turii, s? schimbe indiferen?a-n co? ?i cugetu-n c?mar? Cu cerneal? ud copacul ve?niciei,
Din el s? creasc? ram de-n?elepciune,
Ca s? rodeasc? în floarea poeziei,
Când Dumnezeu cu har face minune. Dumnezeu este invocat deseori ?i, desigur, dorin?a suprem? a eului liric este s? nu stea zadarnic, dup? vremuri de ostenire întru duh, la poarta Divinit??ii. Ci, fire?te, aceast? poart? s? se deschid? pentru ca spiritul s? vad? ceea ce doar intuie?te c? se afl? „dincolo." În înc?p?torul Rai post-post-modernist accesul se poate face printr-o infinitate de por?i, u?i?e, s?rind pervazuri ?i pârleazuri c?tre o f?g?duin?? dorit? fierbinte sau acceptat? cu resemnare. Maria Filipoiu ?i-a g?sit, indiscutabil, propria ei poart?. Horia Gârbea